EGALITATEA DE SANSE (V) – material informativ referitor la DISCRIMINARE
In Romania, Legea care sancționează discriminarea este Legea nr. 48, adoptata in anul 2002, iar Consiliul National de Combatere a Discriminării funcționează din anul 2003.
De asemenea, Guvernul României a adoptat Hotararea nr. 1.258/2004 privind aprobarea Planului național de acțiune pentru combaterea discriminării.
Rolul Consiliului National pentru Combaterea Discriminării este crearea unui climat general de incredere, respect si solidaritate, definitoriu pentru o societate democratica si europeana prin informarea si formarea societarii romanești in vederea eliminării oricărei forme de discriminare, de a investiga si de a sancționa actele de discriminare.
Prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferința pe baza criteriilor prevăzute de legislația in vigoare.
Ordonanța Guvernului nr. 137/ 2000, definește noțiunea de discriminare prin orice deosebire, excludere, restricție sau preferința, pe baza de rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenența la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, inlaturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, in condiții de egalitate, a drepturilor omului si a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vieții publice.
Formele discriminării:
- – DISCRIMINAREA DIRECTA – tratamentul diferențiat este generat in mod intenționat (discriminarea directa este prezenta atunci când doua persoane avand pregătire egala si o slujba similara sunt plătite in mod diferențiat din cauza faptului ca una dintre acestea aparține unui anumit grup etnic)
- – DISCRIMINAREA INDIRECTA – acest tratament are la baza o decizie inechitabila luata anterior (doua persoane sunt plătite in mod diferit deoarece au fost angajate in poziții diferite deși aveau aceeași pregătire)
DISCRIMINARE MULTIPLA- survine atunci când o persoana sau un grup de persoane sunt tratate diferențiat, intr-o situație egala, pe baza a doua sau a mai multor criterii de discriminare, cumulativ.
- – HĂRȚUIREA- este orice comportament care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, pe criteriu de rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, gen, orientare sexuala, apartenența la o categorie defavorizata, varsta, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu.
- – VICTIMIZAREA- este orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau acțiune in instanța sau la instituțiile competente, cu privire la incalcarea principiului tratamentului egal si al nediscriminarii.
DISPOZIȚIA DE A DISCRIMINA- este considerata a fi tot o forma de discriminare si reprezintă un ordin primit de o persoana sau un grup de persoane de la o alta persoana sau grup de persoane pentru a discrimina.
Sursa bibliografice:
https://www.cncd.ro/ https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra uploads/1510-FRA CASE LAW HANDBOOK RO.pdf
