EGALITATEA DE SANSE (III) – material raportat la egalitatea de sanse in relația angajat-angajator
Organizarea muncii are la baza principiile fundamentale comune Întregului sistem de drept, după cum urmeaza: principiul legalității; principiul egalitarii in fata legii; principiul democrației etc.1 Unele dintre acestea prezintă o deosebita importanta pentru raporturile de munca, de aceea sunt denumite principii fundamentale ale dreptului muncii, intrucat sunt specifice acestei ramuri de drept. Consacrarea lor prin normele juridice fac ca aceste reguli generale sa ia forma unor principii de drept.
Elementele fundamentale ale dreptului muncii reflecta pe plan juridic rânduielile de baza ale organizării muncii, esențialul politicii statului in domeniul relațiilor de munca, așezarea lor pe temeiul unor concepte pe care le presupune statul de drept.
Normele de conduita ale dreptului muncii sunt reprezentate de legi fundamentale de baza sau idei călăuzitoare ale definirii relațiilor de munca, ale interpretării si aplicării acestor reglementari si care, prin consacrarea lor legala, capata forma unor reguli obligatorii de conduita, referințele legale atat europene, cat si internaționale fiind prezentate in materialele informative din lunile anterioare.
Componentele esențiale ale dreptului muncii sunt transpuse in cotidian prin mijlocirea normelor juridice elaborate pe baza lor si care dezvolta si concretizează aceste principii.
Este posibil chiar ca mai multe principii fundamentale sa determine cadrul reglementarii unei singure instituții juridice, cum este cazul instituției contractului de munca, prin normele care o reglementează realizandu-se aplicarea si dezvoltarea principiilor: dreptului la munca, negocierii condițiilor de munca, protecției muncii etc.
Așadar, principiile fundamentale ale dreptului muncii se aplica tuturor relațiilor sociale de munca, in care cei ce prestează munca au calitatea de angajati in temeiul unui contract de munca, iar principiile generale ale reglementarii relațiilor de munca, cuprinse in partea I din Codul muncii, sunt aplicabile si raporturilor de munca ce cad sub incidența reglementarii altor ramuri de drept.
Egalitatea de tratament si interzicerea discriminării este un principiu care isi are izvorul in art. 16 alin. 1 din Constituție, conform caruia „Cetățenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice far a privilegii si fara discriminări”.
. Bibliografie: Șt. Kjafîischi, Drept civil, Editura Fundației „Chemarea”, Iași, 1993, p. 14